Primele desene pe tableta

Primele mele tentative de a-mi exercita talentul artistic.

Buna.

Sarut mana mama,

Nu am mai vorbit de ceva timp. Tin sa iti amintesc ca eu nu sunt o persoana religioasa si dupa cum bine stii, nu ma incanta mincinosii. Iti zic asta ca de curand a venit Adriana ca domne sa primesc in camera un preot sa dea el din maini sa zica niste cuvinte in care eu nu cred. Nu l`am primit, a fost o discutie cat de cat alerta intre mine si Adriana dar pana la urma am castigat, nu a intrat in camera si nu ma intereseaza daca a fost in restul casei.

Apropo in legatura cu tigarile, stii ca ti`am zis ca ma las, se pare ca sunt pe drumul cel bun. Nu am mai fumat zilele astea. Sunt curat si sper sa o duc asa in continuare.
In rest cat de cat bine, dezastru cu munca, dar am tot incercat sa caut.

Inca am sperante sa parasesc tara asta de doi lei, in care prostia este la putere. Nu zic ca afara merg cainii cu covrigi in coada dar totusi nu e asa ca aici. Imi place sa am activitate 8 ore pe zi dupa care sa stiu ca ma pot relaxa, pot trai, aici, stai 10 ore si nici atunci nu e bine.

Hai ca ma retrag putin ca inca nu mi`am revenit din raceala.
Te iubesc.

Adio...

Am vrut sa scriu vrute si nevrute, am gandit si rasgandit ceea ce trebuia sa fie aici. Dar durerea nu ma lasa, nu gandesc limpede. Imi pare rau ca trebuie sa imi iau adio de la mama in felul acesta dar altfel nu mai pot, pentru ca simt ca nu mai e.

Sarut mana Mama,

Iti datorez multe si cu toate astea prea putin am facut sa te rasplatesc, tot timpu ai zis ca sunt cel mai frumos copil, dar la fel ai gandit si despre Irina si Adriana, si nu m-am suparat pentru ca suntem copii tai.

Iti multumesc pentru ca ai avut grija de mine si ca m-ai dat la scoala si nu ai fost o obsedata sa stai sa ma cicalesti sa invat mai bine, si uite, m-am descurcat cumva si am izbutit pana acum.

Iti multumesc ca m-ai invatat sa detest minciuna, cu toate astea si eu ma detest caci atunci cand eram mic tot minteam si ocoleam adevarul, acum si eu inteleg acest lucru, si am ajuns sa urasc minciuna.

Iti multumesc ca m-ai trimis prin tara in excursii si pe unde ai putut, ca sa imi placa lumea, aventura, curiozitatea, cred ca este si unul din motive pentru care ma adaptez usor in alte medii, pentru care imi plac limbile straine.

Iti multumesc pentru ca nu ai fost un maniac spritual si mi-ai oferit libertatea de a-mi cauta singur credinta, si nu ai insistat sa cred in ceva ce nu mi se pare firesc, ci doar o curiozitate.

Iti mulmumesc ca ai fost alaturi de mine cand altii imi erau potrivnici, am gasit macar un lucru de care sa ma tin pe lumea aceasta, altfel probabil as fi urmat alte cai mai negre prin viata si cine stie as fi parasit lume asta inaintea multora.

Iti multumesc ca mi`ai oferit mai tot ce isi putea dori un copil, jucarii, excursii, tehnologie, astfel curiozatile mi`au fost diminuate iar mintea s-a dezvoltat altfel. Pot spune ca am avut un nivel de trai si conditii superioare bogatilor si saracilor, am avut o familie relativ unita, si fara certuri, fara frica sa vin acasa, fara sa ma gandesc ce voi manca maine, fara teama sa nu batut, fara ganduri ca nu am unde sa dorm, am avut tot si in principal parte de dragoste.

Ce sa zic, imi pare rau ca s-a terminat asa, si nu te urasc ca ai plecat asa devreme, ma bucur ca ai plecat asa repede, sa nu mai simti ghearele mortii si durerii cum te cuprind si iti sfasie sufletul, pentru ca si sufletul meu mama, e legat de al tau ca din tine am venit, si, cand te doare mama, si pe mine ma doare, chiar daca nu pot sa arat, eu tot simt, chiar daca nu ma arat afectat in fata altora mama, in interior munti de durere se darama peste mine.

Dar trebuie sa fiu puternic, sa ofer sprijin lu tata, care e daramat, nu l-am vazut inca dar mi-l inchipui, mama, tata te`a iubit enorm, enorm e un cuvant prea mic, sti, as vrea sa gasesc si eu pe cineva care sa ma iubeasca macar 1 / 1000000000000000 din cat v-ati iubit voi. As avea parte de cea mai frumoasa viata, pentru ca si eu ca tata, ma dedic si iubesc din suflet.

Iti multumesc ca m-ai pedepsit cand eram mic, cu toate ca stiu ca atunci cand dadeai in mine te durea si pe tine, tata era mai bland cu noi, dadea in el si il durea, dar pe noi nu ne durea ca nu stiam ce inseamna sa ai copii, pentru ca eram niste copii.

Imi pare rau mama, ca nu am putut face nimic sa iti alin durerea, sa te simti mai bine, sa te vindeci, ma simt inutil, ma doare sufletul de-mi plange inima, sunt tacut dar in mine urla tristetea si se chinuie sa iasa, sa ajunga la tine. Dar nu mai vreau sa te vad trista, suparata.

O parte din mine plange ca ai murit dar o parte din mine se bucura ca ai scapat de chinuri, pentru ca nu ne`ai spus cat te doare, ce te doare, cum te simti si stiu ca nu doresti nimanui ce ai simtit.

Sper ca iti e bine acolo, boala nu a vrut sa te lase cum nici noi nu te-am lasat, dar a avut putere mai mare ca mine si te-am pierdut. Ai fost puternica si mi-ai dat si mie putere, si celorlalti. Nu te vom uita niciodata.

Am fost azi la capela si erai asa frumoasa, linistita, odihnita, parca iti auzeam respiratia cum nu ai mai avut-o de mult, ma tot asteptam sa te ridici si sa ne sperii cum faceai cand eram mici si te faceai ca dormi.

Am zis sa fiu tare, sa nu plang, sa nu cedez, dar nu as fi om, nu am asa putere, inima nu ma lasa, asa ne-ai invatat, sa iubim si sa tinem la ce ne e drag, sa nu fim ignoranti.

Iti promit ca voi schimba ceva in viata mea, in primul rand voi lasa tigarile, pentru ca a fost una din ultimele lucruri pe care mi le-ai zis, iti voi respecta dorinta si le voi lasa.

Daca as putea scrie cu lacrimi ti-as scrie pana as ramane fara, asa ca ma voi opri aici. Restul o ti-l zic pe parcurs, ca vreau sa mai vorbim.

Si inca ceva, imi e dor de tine.

Adio mama, te iubesc.

Fantezie I

Ok, nu stiu cum sa incep. Eventual cu faptul ca e o fantezie de cand eram mai mic si nici acum nu mi-o pot scoate din cap.
Se intampla ca aveam 17 ani cam asa, daca nu mai mic putin, si pe strada vad o femeie undeva la 30 de ani chinuindu-se cu sacose pline de produse. Bruneta cu parul pana dupa umeri, lins, ochii caprui, tenul putin bronzat, undeva pe la 50 de kg,160 cm, picioarele curate, fara lovituri, fundul nici mare si nici plat, mainile mi se pareau lungi de doi metri, dar cred ca aveau 1. Fatza ii era ovala, cu nasul putin carn, niste buze mici stranse si aproape albe de greutatea ce o cara, in urechi avea niste cercei mici ca niste boabe de cafea. La gat un lantisor de argint cu un mic pandantiv. O bluza albastra asortata cu o fusta pana deasupra genunchilor. Cred ca fusese intr-unul din acele noi supermarketuri care au prin zona. Politicos cum am fost invatat de parinti o intreb daca pot sa o ajut, constatand ca i-ar lua cel putin o ora sa ajunga acasa cu produsele. Putea sta chair dupa colt, dar nu aveam de unde sti. Asa ca m-am dus sa o intreb daca o pot ajuta.
Ea foarte reticenta a zis ca nu este nevoie si ca se descurca. Am dat ziua buna, m-am pregatit sa plec cand aud cum cade ceva, ea tipa de durere, ma intorc si o vad intinsa pe-o parte. Strangea curajoasa din dinti, tinandu-se de glezna. "Vezi daca nu ai vrut ajutorul meu? Esti pedepsita de soarta!"

Ma duc grabit, sa o ajut, ii strang sacosele imprastiate si vad ca nu erau asa usoare "Are o vointa de fier femeia asta!". Incearca ea sa se ridice dar observam si motivul pentru care a cazut, cureaua de la sanda s-a rupt. Ii zic:
- Sunteti sigura ca nu aveti nevoie de ajutor ? cu o privire din aia superioara deja, mingea era in terenul meu.
- Pai, ce sa zic, acum chiar as avea nevoie, dar sa sti ca nu am bani asa ca nu are rost sa incerci sa ma lasi balta. Spuse ea suspicioasa.
- Daca vroiam sa fur, profitam de situatia in care erati! Nu sunt genul de om, am cel putin un minim de bun simt si ma mai loveste si binevointa din cand in cand.

Ea zambi putin si se mai relaxa. Caldura de afara ma enerva ca imi tranpirau mainile si imi alunecau pungile, iar fata imi era plina de broboane. "Ce cumpara femeia asta de e asa greu, are un adapost de hranit ?" ca se vedeau diferite pachete cu mezeluri, legume, fructe, paini si alte chestii, bureti, detergenti etc.
- Daca iti este greu si nu mai poti sa imi zici ca ma simt mai bine acum, glezna nu ma mai doare asa de tare. Mergand cu o sanda in mana si schiopatand usor.
- Am ambitie si nu ma lasa nici inima sa las treaba pe jumate terminata. Daca va e frica inca sa nu fug cu ele, nu ca as putea la ce greutate au - spusei eu zambind - va pot da buletinul si ma luati din oala. Mama sigur ar avea grija sa ma puna la punct.

Zambi si ea si ne continuaram drumul. Ajungem intr-un final la usa ei, statea la etajul 3 intr-un bloc de 4 etaje, fara lift. Cand am aflat imi venea sa las alea acolo jos si sa plec fugind dar eram asa obosit ca nu imi mai venea nici sa ma plang. Urc eu cu greu mai mult impins decat de buna voie. Deschide usa, ma invita sa imi dea un prosop si un pahar de suc, eu am refuzat la inceput dar picioarele incepusera sa ma tradeze. Clatinadu`ma si sprijinindu`ma de ea am ajusn pe un scaun in bucatarie. Stergand sudoarea fruntii si racorindu`mi sufletul cu un pahar rece prindeam energie putin cate putin si imi reveneam la normal.

Intre timp incepu sa desfaca sacosile si sa bombane "Asta e pentru doamna Matache, asta pentru doamna Ion, Dna. Starvulescu are sticlele astea.... "Ce femeie de treaba, si eu care credeam ca eu sunt un cavaler ca o ajut, ea cara pentru o intreaga scara de bosorogi" Tot impartind ea alea stanga dreapta la un moment dat, se dezechilibreaza si cade peste mine, poc, cad de pe scaun, paharul cu suc pe mine, mai mai sa imi sparg si capul.

- Imi pare rau, cred ca m-a ajuns oboseala, te simti bine ? Si incepe sa ma caute daca nu cumva mi`am spart capul, daca m`am lovit. Dupa ce ca eram incins de la soare, ametit de la efort si acum zdruncinat, ma mai si pipaia. Simteam cum creste nivelul marii, cum tensiunea-n vene creste, ma pierd. Nu stiu cum sa reactionez, imi scutur nedumerirea si zic " Nu este nimic, se mai intampla, sper sa nu fie nimic rupt, iar tricoul", dezlipindu`l de pe mine,"se spala". Realizand ce a facut da se ridice, un san obraznic isi facuse loc din sutien si era jumate pe afara,plin de suc. Inmarmurit nu mai stiam de sete, de durere, unde eram ci doar acel san al carui sfarc nici nu era vizibil. Se intoarse si se aranja putin.

- Ma duc sa iti aduc ceva cu care sa te imbraci... daca gasesc si inca odata, imi cer scuze. Rosind putin se repezi in casa, o auzeam bombanind, se intoarse dupa circa 5 minute, ii auzeam pasii grabiti. Era schimbata intr`un capod turquaz "Doamne ce bine ii sta in culoarea asta, e nebuna? Vrea sa ma dau la ea?" Gandurile mele alergau nebune, pulsul iar incepu sa-mi creasca.

Putin rusinata imi intinse un tricou aproape nou:

- Sper sa iti vina, poti sa il pastrezi linistit.
In timpul asta ma intorc cu spatele si imi cer iertare dar trebuie sa ma schimb, ea speriata putin a dat sa se intoarca cu spatele dar si-a revenit, zambind putin malefic ma si gandeam "Ce speriata, parca e de fapt invers, eu ma uit la ea cum se schimba si ma intorc, simpatica tipa".
- He he, nici o problema o sa il aduc inapoi, nu vreau sa raman dator la nimeni, eventual altii sa imi fie datori, asa da, imi convine.
- Gandesti ca mine, imi place asta, si o auzeam cum zambeste spre finalul cuvantului.

Ma uit pe mine deja eram lipicios, scame de pe prosop se lipisera de muschi,
- Sper ca nu sunt prea indiscret dar as putea sa ma spal ? Tare-mi e ca si tricoul asta o sa stea ca pe gard daca il pun acum.
- Vai dar cum sa nu, ma scuzi, unde-mi sunt manierele. Scuzi dezordinea dar nu am apucat sa fac curat. O lua inainte inchizand usa de la dormitor, aprinse lumina, eu incet in urma ei o masuram din priviri, imi faceam deja planuri, hormonii imi dansau pe creier pana acesta incet incet inceta sa mai functioneze.
Intr-un final ajung la baie, curat chiar foarte curat. Inchid usa si aud un usor oftat, de placere sau de nervi, inca nu stiu dar urmeaza sa descopar. In loc sa ma spal doar la bust, cu tupeu ma bag in dus, timp in care aveam o senzatie ciudata ca cineva ma priveste dar am zis ca incep sa aberez. In timpul acesta observ ca nu sunt produse prea multe produse in baie, strictul necesar, nu tu sapte crème, nu tu cinci balsamuri, scurt si la obiect, exact ce trebuie; pe langa asta nu sunt produse de ingrijire masculine, fara aftershave, spuma de ras, sampoane, deodorante, deduc ca e o femeie singura. “Sa-ti fie rusine daca te gandesti la ce ma gandesc eu” spun razand in oglinda. Ma sterg de apa, ma imbrac si deschid usa, pe perete statea razemata domnisoara, gata nu mai erau dubii, verigheta nu avea, incepusem sa analizez imprejurarile ca un tigru dupa prada.

-Ar trebui sa imi fie rusine, v-am deranjat in asa hal si nici macar nu m-am prezentat, numele meu este Greig. Dumneavoastra ?

-Incantata, numele meu este Ivone, si te rog sa imi vorbesti la pertu, nu cred ca par a fi asa in varsta.

-Aaa, nu e vorba de asta, dar asa am fost educat, sa respect pe cei din jur, mai ales daca sunt femei. Arunc o privire respectuoasa si ma strecor spre bucatarie. Acolo sucul de pe jos incepuse sa fie lipicios, Ivone, aparu cu un mop si incepu sa spele de zor. In capod sanii ei zburdau liberi, nemaifiind constransi de sutien. Ce sani domne, mana cereasca, formele lor duceau a niste pere, si ce-mi mai ploua in gura dupa niste pere, agitatia imi dadea tarcoale, o stare de euforie imi urca usor pe picior, ajunse la solduri, mai dadu niste fiori si pleca spre inima unde se cuibari. Ca hipnotizat, am inceput sa ma mangai pe coapse, usor, subtil. O stare de neliniste puse stapanire pe mine. Nu a sters mult pe jos, dar efectul a fost cel scontat, si pe langa asta o vad putin imbujorata. Stie ca o vad, stie ca ma da peste cap, ce o fi in capul ei chiar nu vreau sa stiu, si de obicei vreau sa stiu ce vor femeile, si la e clar. Revenim la oile noastre, si ea la cumparaturile vecinilor, incepe sa le imparta de colo colo, si pentru un anumit produs era nevoie de folie protectoare de nu stiu de care. Urasc chestiile astea tehnice, si pentru ca nu pricep nu ma bag. Din camara scoate o scara cam de un metru inaltime pe care o ajut sa o deschida.

-Ai de invatat niste lucruri asa simple, zise clatinand din cap, ajuta-ma te rog sa ma urc ca daca ma las pe mana ta, raman fara vecini.

Incet incet, pas dupa pas, ajunge in varf se dezechilibra de cateva ori, am sarit imediat sa o prind, prin capod, pe langa capod, tensiune mare. Pielea ei e asa de fina ca imi vine sa o mangai dar ma abtin cu greu. Ea se tot ridica pe varfuri, cotrobaie, scormone, se lasa pe calcaie, mainile mele incep sa se frece de pielea ei rece, palmele imi transpira, gatul mi se usuca. “Cum naiba sa nu ti se usuce gatul si sa nu iti scada glicemia cu asa o prajitura langa tine, doamne da-mi rabdare, ca de tupeu nu duc lipsa”. Si cum se tot balangane ea asa incep sa fac un mic joc din maini pe pulpele ei astfel capodul se ridica, incet incet, privelistea devine mai incendiara, ca o cortina se ridica si spre deliciul publicului o pereche de chiloti albi ca spuma laptelui apar in fata ochilor, imi vine sa o musc de fesele obraznice ce se itesc din cand in cand pe sub capod. Cred ca ii face placere masajul meu pentru ca se tot fataie dintr-o parte in alta fara astampar si tot nu gaeste blestemata de folie protectoare antioxidare cu sugar, spice and everything nice. “Tine-ma bine ca ma intind” spune inclinandu-se intr-o parte pe-un picior. Si tensiunea mea dupa ea, iar antena cum a detectat semnalele vizuale si si-a facut aparitia. Din reflex ii dau drumu si dau sa ma ascund, chiar nu vroiam sa ma vada asa si sa ma fac de ras, nu vroiam sa par un obsedat. Aud un tipat, ma uit in sus, foarte repede un cer albastru se napusteste asupra mea. Deodata simt o lovitura la cap, negru in fata ochilor, buimac nu stiu ce se intampla, gandurile imi sunt amestecate, mi se pare ca cineva imi da cu un ciocan in cap, aud tipete si plansete, ce s-a intamplat? Realitatea se instaleaza din nou in trupul meu lesinat, constienta isi intra in puteri, cineva imi sufla aer in piept cu forta, sa fie de la salvare, dar nu cred pentru ca e altfel, e un sentiment placut, cald, umed, familiar. Sunt niste buze si sunt … sarate, doamne cat de bune sunt, din reflex raspund buzelor si ma inclestez inconstient de ele, raspund cu putere si pofta, aproape salbatic, pentru o secunda suflul devine si el rasut si devenim o entitate, fiecare buza raspunde cerintelor celorlalte. Imi trec mana prin parul ei ud,o trag aproape de mine, apoi buzele se indeparteaza si o palma ma trezeste brusc la realitate. Sunt intins pe jos, deasupra mea, o fata bruneta cu ochii inlacrimati, cu mana la gura rade si plange in acelasi timp.

-Am crezut ca te-am omorat, nu mai miscai, nu mai respirai, si tu te tii de prostii? Te prefaci inconstient si ma saruti? Halal mod de agatat, ar trebui sa te dau afara!!

-Ce, cine , cand? Unde sunt? Dumneavoastra cine sunteti? Ce caut pe jos? In secunda doi s-a oprit din plans si din imbujorata cum era s-a facut alba la fata si a lesinat langa mine. Ce s-a intamplat? Domnisoaraaa, aaa, Ivar, nu nu, va stiu, Ivone, da gata mi-am adus aminte, am ajutat-o sa care niste sacose, am recapitulat tot inclusiv faza cu scara, inclusiv mop-ul, mai ales sucul de pe san. Sarutul a pus capac, eram iar cu capul in nori. Asa inofensiva si dulce cum era pe jos, am zis sa o trezesc si eu cum m-a trezit ea, si incet o zgaltai” Ivone, trezeste-te, hai nu te preface!” Nimic, nici un raspuns din partea ei, ce ma fac acum, o mangai pe brate usor, o bat peste palme, degeaba. Ma gandeam sa o iau la palme dar nu tot ce vedem noi in filme are efect si mai ales in zilele noastre. O mangai din nou pe maini si ajung la gat, o piele de catifea, o miros si un iz de parfum imi inunda narile si plamanii. Imi musc buza sa nu fac o prostie, o mangai pe fata, ii dau doua palme usor de tot, dar nici un raspuns.”Ce ar fi sa incerc si eu abordarea ei, sa o sarut, sa vedem ce face” Nu stau mult pe ganduri si ma aplec, incet imi lipesc buzele de ale ei, fierbinti ca focul, imi umezesc buzele deja uscate si o sarut iar, nimic, ii musc buza de jos si ii deschid putin gura, incet incet ajung sa ma infrupt din buzele ei senzuale, iar mangaierile mele parasesc bratele ei si se indreapta pe gat, pe san, pe sold, imi vine sa o mananc acolo pe podea, sa rup hainele de pe ea si sa ma infrupt din ea ca o bestie.

Povestea incepe aici

Un geamat ii scapa de pe buze, respiratia ii accelereaza, isi reintra in simtiri, si spre uimirea mea in loc sa ma indeparteze, ma trage, imi raspunde la sarutari, ma prinde cu mainile de cap si nu imi da drumu, ma mangaie pe cap. Cred ca este agatata intre vis si realitate. Cu mana dreapta o mangai pe sold, ma urc, ma joc putin pe abdomen, o gadil obraznic cu unghiile, raspunde prin indoiri suave. Urc usor cu mana, ii cuprind sanul in palma si il strang fara sa realizez, simt cum dintii ei se inclesteaza si pentru o secunda am crezut ca imi sfasie buza, dau drumu la san si prin minune am controlul buzelor. Durerea dispare usor sub analgezicul buzelor ei, cu toate acestea simt o placere nebuna si incep sa o strang iar de sani de data asta mai usor, imi place senzatia dar vreau sa plec intreg. La fel si ea reactioneaza proportional cu presiunea aplicata de mine, usor o ciupesc de sfarc si ea raspunde sugandu-mi buzele. Simt ca daca mi le despart de ale ei se trezeste si ma ia la rost, nici nu stiu de ce o sarut acum, de frica sau de placere, cred ca mai mult de placere. Cu toate acestea ma desfac din vraja ei, imi ridic capul cat sa am buzele libere, trag aer in piept cu putere si o sarut frenetic, apoi incep sa o sarut pe obraz, pe ureche, un parfum dulce ma ameteste dar nu ma pierd cu firea, ma joc putin cu urechea, o musc de ureche, cobor apoi pe gat. Simt cum ii bate sangele in vene, nu mai suport. Vreau sa o simt acolo in toata splendoarea ei, sa gust fiecare centimetru din aceasta faptura divina. "Daca asta este rai-ul vreau sa raman asa tot timpu!" imi spun si continui sa o mangai pe sani. Incet cobor cu sarutarile pe piept si ea geme de placere, nici eu nu mai pot rezista mult. Ma dezlipesc de ea si imi dau jos tricoul, ea trage de mine, ma vrea aproape, deschide ochii incet. Constieta pune stapanire pe ea, isi pune mainile pe fata.
-S-a intamplat ceva ? o intreb eu usor, vrei sa ma opesc.
-O nu, te rog, nu te opri, este mirific, si ma trage mai aproape de ea, o iau de la capat cu buzele, cobor mai repede, ajung pe piept, ii iau un san in mana si ii sarut sfarcul, ea isi desface capodul si ii simt pielea fina pe tot corpul meu, o senzatie placuta imi gadila pielea. Ma cuprinde cu picioarele si ma trage aproape de ea. Parca dansam, asa ne sincronizam, imi strecor o mana pe sub piciorul ei si ma imping mai jos, ajung la buric ma joc putin cu el, se incordeaza si ma strange, picioarele ei aproape sunt incolacite in jurul gatului, cu mainile ma preseaza de ea. Incet incet o ridic si trag de chiloti in jos, nu opune rezistenta, ma ajuta chiar. Dau sa ma ridic si ea ma cuprinde de mijloc si imi desface cureaua la pantaloni, se uita la mine insetata, se linge pe buze si imi desface primul nasture. Restul sar ca arsi din locul lor, zici ca sunt posedati. Usor ma dezbrac si ma intind langa ea, se joaca cu unghiile pe mainile mele, ma trec fiorii. La randul meu o sarut pe genunchi, ii ridic piciorul si ma strecor pe sub el. Trupurile noastre goale se contopesc si devenim unul singur, respiratia ei este din ce in ce mai adanca, mai grava, unduielile ei ma fac si pe mine sa ma sincronizez cu ea. Incet ma ridic spre buric cu limba, o sarut pe abdomen, ma uit in ochii ei si nu mai vad nici urma de nesiguranta, indoiala a parasit-o definitiv, este a mea complet si nimic nu mai poate sa o schimbe azi. O mangai pe coapse si tremura sub atingerea mea, imi place sa o sicanez, sanul ei drept pare suparat ca l-am ocolit mai devreme asa ca imi dedic putin timp si pentru el. Sfarcul obzraznic ramane ferm pe pozitii si ma invita sa il cuprind intre buze lucru pe care il fac cu pofta. Ma simt in largul meu si totul decurge natural, semnale invizibile trimise de ea ajung imi ajung in creier si stiu ce vrea, stiu ce doreste, acest lucru face ca inima sa-mi bata cu putere si chiar incerc sa gust fiecare particica din ea, sa nu existe un secret. Si doar ce am intalnit-o, era sa ma omoare si acum nu ma mai satur. Nu e nimic in neregula cu mine, ea e de vina, din cauza ei ma comport asa. Ceva ma zgarie pe spate, si culmea ... imi place. Se uita la mine si ma trage spre ea, ma saruta pe ochi, pe fata, pe gura, pe ureche; imi sopteste cu greu abtinandu-se sa nu tipe " Te vreau acum in mine, nu mai pot... aaaah" Si dorinta ei devine realitate, la fel ca ea nici eu nu mai rezist, ma asez cat mai bine si incet incet o patrund, isi pune mana la gura si lasa sa iasa un tipat subtire, ma sperie putin. Imi vine sa o patrund puternic dar o iau usor, incet, misc din solduri pe un rimt sustinut, cu picioarele ma prinde si ma trage spre ea. Ma las purtat de val si incep din ce in ce mai tare, incepe sa geme, si acest lucru ma da pe spate. Ma pun in genunchi si o intorc, parca mi-ar citi gandurile ca se pozitineaza si ea in genunchi, ma uit la fundul ei rotund si il mangai infocat, ii dau o palma usor si vad ca ii place. Ma aplec peste ea si o sarut pe gat, cu mana ii cuprind un san si il masez. Isi ridica fundul si il impinge in mine, patrund incet si ma innebuneste, este atat de clarvazatoare, are experienta categoric, si ma face asa de linistit de parca ne stim de o viata. Nu imi pot imagina ce ii trece prin minte acum, dar cu siguranta orice ar fi, are dreptate. Dintr-odata totul mi se pare perfect la ea, nu are nici un cusur, numai lucruri frumoase, perfecte. Sper sa nu ma indragostesc asa din senin ca nu e de bine, dar e asa frumoasa, ce forme ireale are, pielea ei are un gust special, parul ei miroase a un buchet de flori. Sa fie magie? Aberez, ma simt ametit, o sarut pe spate, cateva secunde ma opresc si apoi o mangai, pe fund, pe picioare, intre picioare. Geme, se incordeaza, mai ca imi inghite degetele ca o maniaca. parfumul nostru se amesteca si da nastere unei noi arome, aroma extazului. Trag aer adanc in piept si simt cum ma imbat iar ea, citindu-mi gandurile, face exact la fel. O prind de solduri si imi ghidez mainile pe spatele ei, cu unghiile ma joc usor de sus in jos pe coloana, parca o curenteaza miscarea. Stropul de rautate din mine iese la iveala si continui sa o innebunesc cu gesturile mele fara sens dar cu efect. Realizez ca daca planuiam asta si nu iesea asa.
Tensiunea creste, respiratia ii accelereaza, gafaie de placere, simt ca nu mai pot, in mintea mea are loc o explozie, incerc sa o controlez, nu mai am mult. Pana sa pot prelungi starea aceea divina o aud cum tipa si tremura toata, se misca ca un sarpe, ma panichez putin dar imi trece. Simt ca a terminat putin inaintea mea si surad, de data asta mi-am facut treaba pana la capat. Stam nemiscati unul langa celalalt, imbratisati, nu scoatem nici un cuvant, eu cel putin nu stiu cum sa incep discutia si cred ca si ea are aceeasi problema. Totul mi s-a parut ca a durat 5 minute dar a durat aproape o ora, nici nu stiu cum a trecut timpul. Ma ciupesc si realizez ca sunt treaz, nu e iluzie, nu e vis. Intr-un final imi iau inima-n dinti si imi dreg vocea:
- Ivone... zic eu cu vocea tremuranda si parca uit ce vroiam sa zic.
- Da Greig? zice ea pierduta in spatiu. S-a intamplat ceva ? si se intoarce spre mine, si ma priveste in ochi.
- Sper ca nu te-am speriat mai devreme, sti tu, cu memoria, dar acum sunt in regula, nu mai mai doare nici capul, de fapt ma simt grozav, mai bine nici nu m-am simtit. Razand se impinge in mine si spune:
- As putea spune si eu acelasi lucru dar ma mai gandesc, parca o vad cum zambeste pe sub chipul acoperit de parul ei. O mangai usor pe umar, il sarut, apoi ma duc pe gat, spre ureche, se intoarce spre mine si imi pune degetele peste buze. Din pacate trebuie sa continui de unde am ramas si ma refer acum la produsele vecinelor mele, cred ca sunt putin ingrijorate dupa zgmotele produse, ar fi culmea sa nu fie lipite toate de usa intrebandu-se ce s-a intamplat.
Se ridica si se inveli cu halatul si se indrepta usor pe usa.
- Ma duc sa fac un dus repede si trec la treaba, poti urma tu daca vrei, simte-te ca acasa.
- Nu te grabi, gasesc eu ce sa fac intre timp. Ma ridic pe-o rana si ma uit in jur, si incerc sa refac firul actiunii. Dar totul se termina prea repede. Ma intind si ma simt pentru prima data implinit, fericit pe deplin.
Stau asa fara sa ma gandesc la altceva decat la ea, timpul trece si ea apare in usa. Putin trista mi se pare, ma ridic sa o vad mai bine si vad ca e mai serioasa. S-a intamplat ceva probabil, sper sa nu fi fost eu de vina.
- Ce ai? intreb cu o voce mieroase de si eu raman surprins de cum a sunat. Sper ca nu regreti experienta, eu sigur nu o regret...
- O doamne nu, isi duce mana la frunte, nu esti tu de vina doar ca sti, nu stiu cum sa iti zic, isi cauta cuvintele cateva clipe si pocni usor din degete. Nu credeam ca se va intampla asta si in nici un caz ca voi gandi asa, sunt confuza, pentru ca nu stiu ce simt. Gesticula si se fataia de colo colo, era nervoasa.
- Ma duc sa fac si eu un dus, poate e ceva acolo ce ma va lumina ca pe tine.
Ma ridic sfios, imi iau hainele si acoperindu`mi goliciunea si dispar pe hol. In dus peretii erau aburiti, se simtea parfumul ei in aer, ca un drog pune stapanire pe gandurile mele. Ma bag in cabina, dau drumul la apa, ma spal, inconjurat de ganduri de reusita si altele de regret. Oare a fost bine ce am facut, nu am comis o greseala, s-a speriat? Tot felul de idei imi alergau prin minte, unele ca as fi procedat mai bine asa, sau asa, diverse scenarii. Observ ca ma incing iar si consider ca nu este momentul oportun. Dau drumu la apa rece mai mult si imi dispare orice indoiala. Este timpul sa ma fac disparut.
Termin dus-ul, ma sterg cu prosopul ei jumatate ud, ma imbrac, ies pe usa si acolo ma astepta ea:
- Nu vreau sa te sperii dar sa sti ca tot ce s-a intamplat a fost un accident si vreau sa imi promiti ca tot ce s-a intamplat in casa aceasta va ramane cu tine si nu cu tot cartierul. Nu vreau sa par o panarama, daca vrei bani sau ceva pentru tacerea ta voi face rost.
Ma uit la ea putin surprins si in acelasi timp revoltat:
- Ti-am zis ca nu sunt un profitor, si chiar ma deranjeaza aceste cuvinte. Iti promit ca ce am facut noi aici, va ramane cu mine pana cand voi primi dezlegare de la tine, asa ca stai linistita.
Ma strecor pe langa ea revoltat si ingandurat, mai ca ma suparam si nu stiu de ce. Nu stiu nimic despre ea si totusi parca stiu tot. Incerc sa imi mentin supararea dar nu reusesc, ma indrept spre ea, o mangai usor pe obraz, imi strecor mana prin parul ei, o mangai pe ureche ma apropii si ii soptesc:
- Iti promit! si o sarut dulce pe obraz.
Imi raspunde sarutarii cu un oftat si ridicandu-si privirea imi cuprinde buzele in ale ei. Ne sarutam si totul are alt sens, e o sarutare pasionala si totusi respingatoare. Simt cum ma vrea dar ma si indeparteaza, atunci pun eu piciorul in prag si spun:
- Ar fi mai bine sa plec, mi-a facut placere sa te ajut cu bagajele. Sper sa ne mai intalnim.
- Da, cum zici tu, incearca ea sa fie indiferenta si rece, sa ma goneasca din sufletul ei care e mai infantil ca mine. Poate ne mai vedem, cine stie.
Ma incalt pun mana pe clanta, ii arunc o privire sireata si deschid usa. Dupa usa era o femeie in varsta, care se facea ca s-a ratacit.
- Buna ziua! zic eu din holu Ivonei,dupa care ma intorc spre ingerul meu. Stimata domnisoara, data viitoare cand mai mergeti la cumparaturi va rog sa aveti grija cu ce va incaltati, cine stie poate va luxati piciorul mai rau.
- Aaaa, da multumesc de sfat si de ajutor, nu stia se pare de ce vorbesc asa, dar a sesizat pericolul imediat. Cu un aer aproape la fel de rece ca in primele clipe cand am cunoscut-o ma expedie. Nu a iesit dupa mine, a dat doar ziua buna vecinei si a asigurat-o ca o sa treca mai tarziu putin sa ii aduca produsele.
Ma retrag incet spre casa, pe o alee acum umbroasa, contempland la cele intamplate, "A fost vis sau a fost realitate?"

Amintiri pierdute (5)

Privirea agera ii adu aminte de perioada cand sabia vorbea de multe ori in locul lui, si stiind prea bine ca semenele nu prevesteau nimic bun parul i se zburli ca pe un animal incoltit. Copii speriati tipau cat ii tineau plamanii prevestind pericolul, din casa femeia ingrijorata iesi in prag si stergandu`si mainile de sort, chema ceilalti copii din casa sa i se alature. In sufletul ei ceva se rupea, lacrimile ii curgeau pe fata fara ca ea sa le poata controla. Imediat cum le stergea, altele mai sarate luau locul.
“Copii, fuga luati de`ale gurii, haine si fugiti in pivnita, vin si eu imediat. Halla, ai grija de fratii tai”. Fata ascultatoare nu statu mult pe ganduri si se supuse. Strangandu`si parul negru intr`un coc pentru a`i usura munca, intinse pe masa o panza in care arunca alimentele la nimereala, ceilalti adunasera haine de care credeau si ei ca sunt bune si potrivite. Mama lor era afara la fantana cu doua galeti, le umplu si le duse in pivnita. Copii erau deja acolo, speriati, discutand si nestiind despre ce e vorba. Halla ajunse si ea cu mancarea, o aseza pe o cutie, si se uita nedumerita spre mama ei.
- Ceva se apropie, si se pare ca tatal vostru e ingrijorat, incearca sa tii copii calmi, ma duc sa vad despre ce e vorba. Isi lega strans baticul si iesind afara mintea ii zbura la cele mai strasnice idei, care mai de care mai ciudate, nestiind ce se intampla, mintea ei incerca sa gaseasca o solutie, o rezolvare logica. Aerul electrizat avea un efect paralizant, imaginea stranie i se intiparea in minte. Cerul nu mai era cer, era un ocean de curenti, de nori furiosi, fulgere dansau in toate directiile si zgomotele incepeau sa rasune din ce in ce mai tare. Un traznet o trezi din transa si isi aduse aminte ca Tal`Mek era inca pe camp. In orizont femeia observa un nor de praf care se marea intr`un ritm rapid. Vru sa alerge dupa barbatul ei iubit dar instinctele materne o impinsera alaturi de copii, ingrijorarea o napadi si in cateva clipe era alaturi de odrasle. Cand ajunse la ei erau in beci, cu proviziile pregatite, vorbind, mai in gluma mai in serios. Cei mai mici mai mult curiosi decat speriati.
- O sa fie totul bine nu trebuie sa va speriati, incerca sa ii minta, dar cu totii vedeau ca tremura, vocea i se schimbase, tonul nu inspira incredere si ochii ii erau inlacrimati. Intr`un suflet erau langa ea, imbratisati, rugand zeii sa ii ajute, simtind si ei primejdia si instinctual adunandu`se.
Intre timp, Tal`Mek era gata sa isi infrunte adeversarii, muschii pe el erau incordati, sudoarea i se oprise in broboane pe tot corpul care din cauza electicitatii din aer il piscau si ii creau contractii involuntare. Incet incet norul prindea formele unui grup de calareti insotiti de cateva trasuri transportoare. Era convins acum ca grupul care se apropia avea intentii ostile, si inarmat cu ce avea la indemana se pregati sa`l infrunte. Spre suprinderea lui, cu apropierea lor trupurile luau forma umana si detaliile imbracamintii deveneau mai clare, insemnele pareau cunoscute, ca ale armatei regatului. Putin mai linistit, era constient acum ca nu erau trupe ostile, dar nici intentiile nu puteau fi pasnice. Cine ar fi trimis atatea trupe ca sa vorbeasca cu un om? Chiar daca acum era sigur de provenienta soldatilor, nu ii putea identifica, mastile le ascundeau fetele, pana si magicienii aveau fetele ascunse. Probabil erau trupe de elita. Trupa se opri in fata lui, si salutand in stilul cunoscut se prezenta:
- Bine te`am gasit, Mare Comandant Tal`Mek.
- Bine ati venit, daca pot spune asa. Ce vant va aduce pe aici? Spuse uitandu`se in spatele lor la furtuna care se apropia rapid, mai infricosatoare decat trupa din fata lui.
- As fi vrut sa ne fi intalnit in conditii mai prielnice, dar ce pot sa zic,aratand cu degetul in spate, furtuna ar fi motivul daca iti vine sa crezi. Vine dupa tine si va distruge totul in calea sa pentru a pune mana pe sufletul tau.

Amintiri pierdute (4)

Visul sau il purta undeva departe, intr`o zona verde, unde padurile se intindeau doar la orizont, prevestind inceputul taramului muntos. Aici in casa, familia lui se aseza la masa:

- Fetim vezi pe unde se joaca gemenii, spuse mama. Sper ca nu au fugit iar la vecini ca ii asteapta o bataie.

- Aaaa ! Mama ma duc eu, spuse Jonar, cred ca stiu unde sunt, i`am vazut mai devreme la parau. Si ridicandu`se de pe scaun fugi catre locul cu pricina.

Casa era inconjurata de o bogata recolta de grau verde si pe alocuri pomi isi intindeau ramurile ca niste umbrele si asteptau muncitorii obositi sa isi traga sufletul la umbra lor. Mergand pe cararea care trecea prin mijlocul campului intins, Jonar sari in lan si mergand pe un drum parca doar de el stiut ajunse pe marginea apei. Acolo gemenii mestereau la un mic baraj. Si`au propus sa se balaceasca si dupa modelul unui baraj mult mai mare facut de dwargi se intreceau in idei si imbunatatiri. Bazele erau puse si Jonar cand a vazut a ramas placut surprins.

- A zis mama sa mergeti repede acasa ca altfel va asteapta o mangaiere parinteasca, spuse zambind.

- Ce? A trecut asa mult timp, daca ne mai certam mult nu apucam sa il construim nici in toamna, punandu`si mainile in cap tipa Garem. Hai sa mancam repede si sa ne intoarcem, luam si pe restu si vom termina in scurt timp.

- Jonar, ce zici ne ajuti sau iar te duci sa il ajuti pe tata pe camp ? intreba Garet.

- I`am promis ca il ajut ieri si nu am terminat, daca am timp vin dupa aceea si va ajut.

Pornira toti trei in viteza stiind ca timpul este pretios, ajungand cand toti erau la masa si mancarea in castroane. Tatal era deja in capul mesei si ii privi suparat. Scuzandu`se ca au fost sa ia apa sa se spele s`au asezat la masa. Familia era numeroasa, numara zece membri inclusiv parintii. Cei mari erau doi frati si o sora cu varste intre saptisprezece si douazeci ani care ajutau la muncile de camp , apoi veneau alti trei copii , cei trei de mai devreme, cu varste intre zece si cincisprezece ani, si mezinii sub opt ani. Mancarea era destula fiind o familie nu instarita dar prin munca depusa nu duceau lipsa de haine, unelte sau mancare. Mesterii nostri mancara foarte repede pentru a se intoarce la indeletnicirile lor, terminand s`au dus repede sa isi spele tacamurile si multumind pentru masa au disparut la parau. In curte animalele erau fiecare pe unde apucau, mai putin caii care erau in grajd, cainii stateau in dreptul usii, asteptand linistiti sa primeasca si ei mancare. Imediat ce terminara toti se stranse masa, se matura si ca o familie unita terminara treaba cat ai clipi. Mama hrani cainii si ceilalti se dusera sa hraneasca celelalte animale. Curand treaba prin curte era ca si terminata. Toti cei mari plecara la camp, mama ramanand sa aibe grija de cei mici si sa mai dreaga prin curte. Pe camp munca era obositoare, dar toti erau multumiti de realizarile lor, nimeni nu se plangea. Tatal, un om pe la patruzeci si cinci ani, era blond si caruntit pe margini,echii caprui si mici se ascundeau sub sprancene stufoase iar pielea bronzata scaldata in sudoarea muncii lucea in razele soarelui arzator. Palmele sale late erau pline de bataturi si tineau sapa ca si cum ar fi fost o nuia si iar zgarieturile ii acopereau picioarele si bratele dar fata lui nu schita nici un semn de durere de parca nu ar fi existat. Acest om inalt si bine facut stia ce`s greutatile vietii si acum era multumit de aceasta viata linistita, inainte fiind un soldat in armata regala. Copii care`l insoteau incepeau si ei sa semene din ce in ce mai mult cu parintii, cuminti, inteligenti, muncitori, iubitori si in principal loiali. In timp ce lucrau pe camp tatal le mai povestea despre tineretea lui cand era trimis in campanii dar tot timpul evita sa le povesteasca copiilor despre luptele sangeroase la care a luat parte. De obicei le povestea despre orasele pe care le`a vizitat, oamenii pe care i`a vazut, fiintele rare sau strategii folosite si astfel munca devenea mai usoara si mai suportabila. Vantul incepu sa se inteteasca si in departare norii negri ii imbratisau pe cei albi contopinduse scuipand trasnete, prevestind furtuna. Sub nori totul se afunda in intuneric, de parca noaptea se napustise peste ziua calda. Cerul se mai lumina in diferite locuri, puncte zburau in diferite directii, nimic nu era concret dar parea a fi un stup de albine suparat. Tatal simtind pericolul opri munca si isi puse copii sa stranga uneltele si sa se retraga acasa. El ramase sa desluseasca mai bine cele ce vedea, si dintr`o data expresia fetei se schimba complet. In locul ochilor mici pe fata lui acum poposeau doi ochi terifiati. Unealta ii scapa din mana, transpiratia ii coplesi, fiori reci il paralizara. Incercand sa articuleze ceva se intoarse si cautandu`si copii tipa din toata puterea lui: „Lasati tot jos si fugiti! Acum, chematii pe toti, urgent!” Copii mai mult socati decat speriati.

Click pentru partea 5

Amintiri pierdute (3)

Fata speriata nu stia ce sa mai creada, sa il respinga, sa il lase, sa se ghemuiasca in bratele lui puternice sau sa se indeparteze. Prima ei tendinta a fost sa il respinga dar nu reusi iar lacrimile lui calde ii picurau pe umeri si odata cu ele parca si durerea sufletului se prelingea pe spatele ei, isi spuneau povestea cu litere sarate. Cuprinsa si ea acum de tristete, bratele ei gingase treceau peste pielea lui scortoasa plina de cicatrici incercand sa stearga durerea ca un burete. Spiritele se mai linistira si primul care a rupt tacerea a fost chiar razboinicul :

- Imi cer iertare, nu stiu ce s`a intamplat cu mine, am avut impresia ca esti cineva drag dar acum ca m`am linistit aproape nici nu mai stiu cine sunt. Vagi imagini imi zboara prin minte, nimic concret doar multa durere.

- Nu stiu de unde sa incep dar pot sa spun ca din experienta aceasta pot constata ca esti sincer si ca nu incerci sa ma pacalesti, pari un om bun dar totusi ranile de pe corp, hainele insinueaza altceva – spuse ea cu oarecare retinere dupa care continua cu un zambet fals – poate esti un luptator al dreptatii. Ochii lui se ridicara spre cer cautand un raspuns de undeva dar nimic nu raspunse.

- Prin minte imi zboara imagini cu o femeie tanara, frumoasa, cu un suflet de aur, cu chipul curat ca laptele, niste ochi negri dar totusi sclipitori ca stelele. Daca ma concentrez pot chiar sa vizualizez amintiri concrete cu ea – spuse pe un ton trist – dar nu mai stiu cand, unde, cine era.

Pe masura ce ii reveneau amintirile o durere crestea in intensitate in capul sau. Aceste evenimente se materializau in imagini infricosatoare. O gluga se imprastia peste restul amintirilor si luand forma unui umanoid simti cum il apuca de`un brat si il arunca pe`o masa, incerca sa se miste dar parca era paralizat si simti cum capul ii este strans intr`o menghina. Aratarea de sub gluga degaja un miros oribil si un ras ascutit rasuna din toate directiile. Simtea ca nu mai poate, ca nu mai rezista. Undeva in departare o flacara mica ardea si din acea directie parca deslusea un glas „Trezeste`te ! Hai ce faci ? Rezista, nu ma lasa singura aici”. Incet incet rasetele dispareau, flacara ardea din ce in ce mai tare, caldura il coplesea, membrele incepeau sa se miste. O atingere usoara ii dansa pe fata. Cand isi reveni deasupra lui era o fata gingasa care ii vorbea cald. <>

- De fiecare data cand incerc sa imi amintesc de trecut, sunt coplesit de niste dureri cumplite, insa nu cred ca au fost asa de intense ca acum. Multumesc ca ai avut grija de mine domnita si imi cer scuze dar nu tin minte sa te cunosc. Imi poti aminti cine esti ?

- Numele meu este Shea, sunt o fata din tinuturile Mendriei, din Zona 7. Sper sa te ajute acum ca ti`am mai zis dar se pare ca nu iti mai amintesti – zambi scurt si compatimitor stergandu`i de pe frunte broboanele de transpiratie – ar fi mai bine sa te odihnesti pari obosit. Iti povestesc dupa ce te vei trezi.

Un somn adanc il cuprinse, durera disparu la fel si tristetea. O usa se deschise, balamalele pitigaiate anuntau intrusul:

- Korai, esti aici ? intreba o voce puternica.Un barbat masiv intra pe usa grabit, un topor dintr`un metal usor cu rune magice pe el ii atarna de`a lungul spatelui. Ochii sai de un verde mistic parca te hipnotizau si transformau privirea lui intr`o arma, placute metalice ii acopereau antebratele musculoase si fluierul picioarelor, camasa din zale scotea un sunet strident la atingerea cu placutele si cu toporul. Parul sau blond curat dar ciufulit ce ii ajungea pana pe umeri era prins pe frunte cu o banderola. Pasii grei si hotarati faceau ca persoanele din fata lui sa se dea in laturi lasand loc acest munte de om sa treaca nestingherit. Hai ca avem treaba, Stapanul ne cheama de urgenta. Se pare ca vecinii nostri neastamparati nu mai au rabdare. Armatele sunt la granita regatului, se pregatesc de o invazie fulger. Astia chiar ne cred incompetenti. Sa vezi ce surpriza le pregateste Raj`kar.

- Ce mai are magul ala nebun in maneca ? Nici nu vreau sa ma gandesc ce dezastre au iesit din urma experimentelor lui, spuse cu fiori pe spate Korai.Acest om daca ii putem numi asa , curgandu`i cu siguranta si alte gene prin vene, era un mag foarte puternic si foarte secretos, tot timpu avea impresia ca cineva il urmareste spre a`i fura abilitatile. Familiile noastre unde sunt? Devia a ajuns in siguranta cu copii la adapost ? Familia ta este si ea in siguranta ?

- Stai linistit , spuse Morgal, Stapanul a avut grija de toti din castel. Am inteles ca sunt undeva in spatele castelului, cu o cale de scapare pregatita, numai ca Shanbe nu va avansa prea mult pe meleagurile noastre. Un zambet viclean ii acoperi fata, venele i se umplura de entuziasm, pulsau mai sa se sparga. Azi vom iesi victoriosi bunul meu prieten, o sa impartim prada dupa numarul de victime si sa nu trisezi.

- Credeam ca ai mai multa incredere in mine dar... Tocmai cand sa continue ajunsera in sala tronului.

- Aaaa, ati venit dragii mei razboinici, se pare ca vecinii au chef de un mic joc de`a razboiul. Raj`kar a plecat deja in nord est cu o mare parte din armata, pe acolo spera ei sa se infiltreze, cat mai departe de Centru, si aratand pe o harta locul cu pricina muta niste piese reprezentand o parte din armata lui mai aproape viitorul camp de batalie. Acum chiar ma bucur ca avem un mag nebun cu noi. In ultimul timp a facut niste experimente prin zona aceea si se pare ca e cel mai indicat sa pregateasca locul. In curand vom pleca si noi cu restul armatei, am lasat 100 de oameni sa aparere castelul, sper sa nu fie prea multi si prea suparati ca au pierdut spectacolul. Korai, spuse Stapanul apucandu`l de umar, in tine am cea mai mare incredere ca nu ma vei dezamagi, acesta simti cum prinsoarea ii maseaza muschii puternici. Acest Stapan nu parea a fi ceva deosebit, musculatura nu era una foarte dezvoltata, inaltimea medie il faceau sa para un om obisnuit, totusi fiind un nobil a avut parte de antrenamente in lupta cu armele, corp la corp, strategi renumiti i`au pavat viitorul dezvoltandu`i o minte agera. Privirea lui blanda ascundea o adevarata putere de convingere. Ochii lui albastri stiau ca lumea trebuia sa fie a lui, dar el prefera pe cale amiabila sa convinga toti inamicii sa i se predea. Aceste lucruri rar se intamplau si atunci se transforma total, cu aceeasi ochi si acelasi zambet ordona trupe ca niste pioni pe o tabla de sah. Parul castaniu i se prelingea pe umerii imbroboditi cu vesminte aurite si batute in pietre rare. Coroana ce o purta era simpla dar foarte valoroasa, se spunea ca pietrele din ea au fost odata lacrimile unui dragon. A purtat o campanie de un an pentru a o putea castiga de la inamic. Pentru o pereche de ochi formati mersul sau usor trada agilitatea de care dispunea. Armura de aur avea blazonul facut din diamante care iti luau ochii. Sabia imaculata statea in teaca scumpa cu acelasi blazon inscriptionat, desi a facut multe victime de`a lungul timpului.

Surprins, Korai urmari mai atent privirile Stapanului, dar prea tarziu, acesta se intoarse si ii da drumul. Morgal nu schita nimic, ii urma linistit si umil.

Afara vremea era calduroasa, cativa nori rataciti pe cer alergau in voia vantului. Caii ii asteptau dotati cu armuri si arme din cele mai scumpe, in schimb calul lui Korai era acoperit pe alocuri cu piele tare putand sa se miste mai usor si armele ii erau doar cele necesare, doua sabii , cateva cutite si un arc. Echipamentul sau era spre deosebire de ceilalti din piele doar in jurul gatului avea un guler metalic si pe spate ca pelerina de zale prinsa de curea. Nu avea nevoie de armuri grele, nu le suporta nici mort, simtea ca aceste ustensile sunt mai rele ca o pereche de catuse, prefera sa fie liber. In astfel de costume se misca precum o pisica, rezista mai mult la efort, atacurile sale erau precise si inamicii mureau rar din doua lovituri, una fiind suficienta. Totusi corpul sau plin de cicatrici ar fi spus ca era un sac de antrenament dintr`o garnizoana, statura si privirea agera tradau abilitatile sale de luptator priceput. Incalecara si armata incepu marsul, arunca o privire in spate de ingrijorare si nu pentru el ci pentru familia sa.

Pe drum trecand printr`un defileu zarva armatei a deranjat natura astfel cateva bucati de stanca se prabusira si cativa soldati au suferit rani mai simple sau mai grave. Korai a si plecat sa se asigure ca totul este bine dar in viteza sa nu observa cum niste pietre au cazut chiar peste el, una lovindu`l in cap.

Cand s`a trezit a cautat sa`si dreaga rana de la cap dar nu gasi nimic in schimb putea auzi frunzele copacilor cum fosneau in vantul racoros, pasarile cantau acompaniate de zgomotul apei. Auzi pasi si tresari, intorcandu`se vazu o femeie tanara venind de pe malul apei cu un brat de haine. Se uita mai bine si o recunoscu, Shea cat timp a dormit el si`a luat libertatea sa spele hainele pe care le`a gasit, astfel mirosul de sange mai disparu.

- Cred ca ai avut un vis interesant, spuse ea, te`ai agitat putin. Incepusem sa`mi fac griji. Te simti mai bine ?

- Ce ? intreba el buimac, da asa se pare. Simt insa ca a fost mai degraba o amintire decat un vis. Prefer sa nu ma mai gandesc la asta acum. Trebuie sa plecam de aici, in curand se va intuneca si avem nevoie de un adapost. Pot face unul dar nu foarte sigur. Daca vrei te pot insoti pana la primul oras sau sat dar nu stiu incotro sa o iau.

- Multumesc, esti amabil dar nici eu nu sunt din zona, totusi cand am ratacit prin padure am trecut odata un drum dar o patrula a trecut pe acolo si de atunci am ocolit drumul, am urmat cursul apei in speranta ca voi gasi asezari. Aici pe mal te`am intalnit si incotro nici eu nu stiu unde sa merg.

- Bun atunci, ridicandu`se si strangand cele de pe jos, sa gasim drumul si sa nu`ti fie teama. Nimeni si nimic nu iti va face vre`un rau, spuse ducand mana dreapta la piept si facand o plecaciune scurta.

- Sa inteleg ca vei fi cavalerul meu, spuse ea zambind sfios si rosind putin in obraji.

- Desigur daca acestea sunt dorintele domnitei atunci asa sa fie. Echipand cutitul la brau, stranse pestii ramasi pe o sfoara pe care o lega de`un bat, strecura batu printr`un ochi al sacului si cu bagajele facute plecara la drum.

Shea mergea in urma lui, fara sa zica nimic, se uita cand la el cand la drumul croit prin frunzis, nu stia ce sa zica, nu stia cum sa inceapa dar intr`un final rupse tacerea apasatoare:

- Nu stiu daca am facut prezentarile cum trebuie,spuse ea cu un oarecare tremur in voce, numele meu este Shea Misap, tu cum ziceai ca te cheama ?

- Numele meu este..., si se opri brusc mai ca Shea se lovi de el, este ... este o dilema in clipa de fata, nu imi aduc aminte, ducand mana stanga la tampla parca in reflex sa opreasca o durere ce urma sa apara.

- In cazul acesta pot sa te strig Garet ? In limba stramosilor nostri inseamna Speranta.

- Nu stiu in ce masura sunt o Speranta dar cum se zice pierdut in limba asta straveche ? aruncand o privire sireata catre fata.

- Pai daca imi aduc bine aminte ar veni Noray adica fara origini, zise ea uitandu`se spre coroanele pomilor putin intimidata.

- Prefer mai bine Noray, spuse el zambind sec.

- Bine Noray, atunci asa ramane, si dind din cap in semn de aprob il urma continuand sa vorbeasca. Intr`un fel si eu sunt o pierduta, nu stiu daca voi avea curajul sa ma intorc al mine in sat dupa cele intamplate acolo, o lacrima ii fugi pe obraji inainte ca ea sa o opreasca. Noroc ca nu m`a vazut, gandi ea.

- E dureros sa pierzi ceva pretios, cel putin stiu cum e, eu am pierdut totul. Incotro crezi ca ar fi drumul peste care ai trecut, spuse el rapid incercand sa schimbe subiectul. Mai tii minte cum erau copacii, ce plante erau pe jos, animale, sunete cunoscute, orice ne`ar putea in orientare.

Uitandu`se la niste copaci aproape ca striga: „Tin minte ca plantele astea erau pe partea aceasta a copacului cand mergeam”. Noray aruncand o privire mai indeaproape vazu ca sunt plante care cresteau pe partea de nord si deci ei trebuiau sa mearga spre nord est. Acest indiciu a fost vital pentru ca in aproximativ doua ore de mers au dat peste un drum, nu stia daca era acelasi drum dar totusi era un progres. Civilizatia nu putea sa fie departe, indiferent daca era sau nu primitoare.

Analizand situatia vazu cum pe fata ei se asternu oboseala si intelese ca nu mai putea continua mult timp. „Vom inopta aici, mergi si aduna niste lemne pentru foc, eu voi incerca sa mesteresc un adapost”. Shea pleca sa stranga cat mai multe lemne, dorind sa`l ajute in constructie sa isi arate utilitatea. Aventura dupa lemne dura ceva timp si frigul serii isi facu simtita prezenta. Zgribulita se intoarse cu usurinta unde l`a lasat pe Noray si spre surprinderea ei nu`l gasi. „Noray ... mai esti pe aici ?” spuse ea cu oarecare teama in glas, teama de a nu fi abandonata iar, dar tresari brusc cand dincolo de un perete de liane aparu Noray, si cu inima inapoi in piept alerga spre el. Adapostul era aproape gata, locul amenajat pentru foc mai necesita putine modificari si ea se grabi sa faca focul. In cateva minute adapostul era complet iar focul prinse putere. Lemnele pocneau din cauza umezelii dar nu era loc de mofturi. Scoase din sac putinele fructe ramase iar pestii infipti pe bete se rumeneau, mirosul trezind foamea care cerea putina liniste. In scurt timp nu mai ramasese nimic, doar mirosul mai amintea de mancarea care a fost acolo. Vazand ca frigul pune stapanire pe firava faptura ii ceda o haina mai groasa pe care o avea in sac. Degeaba incerca ea sa fie curajoasa si sa respinga haina cu o mana ca inima tragea de ea cu doua si ceda rusinata invelindu`se.

- Maine dimineata o sa pornim devreme, o sa stau de paza tu incearca sa dormi sa iti refaci puterile, o sa ne astepte un drum lung maine, dar sper sa nu fie foarte lung, nu mai avem provizii.

In timp ce vorbea, Shea era deja intinsa langa foc sub adapostul temporar dormind. Noray apuca haina si o inveli. Intorcandu`se sa mai puna niste lemne pe foc o auzi cum macinata de visele ei incerca sa articuleze niste cuvinte dar nu era nimic concret, mainile si picioarele i se miscau brusc si scurt, isi dadu imediat seama ca nu are un somn linistit. Pesemne ranile din sufletul ei erau adanci si o marcasera profund iar subconstientul incerca sa se materializeze. Nu putea sa nu o admire chiar si in clipele in care ea traia acele clipe de cosmar, chipul ei desi crispat era bland, cald, inspira bunatate. Ii aducea aminte de o persoana pe care a iubit`o si respectat`o, si cu toate astea nu isi putea aminti prea multe, inca nu era destul de puternic sa indure acele dureri.

Click pentru continuare.