Caldura sufletului II

Click pentru prima parte

Adur, care se tot gandea cum sa adapteze noua descoperire sa ajute la sere pentru a economisi energie si pentru a folosi mai bine rezervele, ajunse la destinatia lui, taverna unde se adunau printre altii si fermierii pentru a se incalzi in pauze si unde planificau viitoarele plantatii, ratiile, necesarul pentru a lucra in conditii optime. Acestia erau un fel de coordonatori pentru ca in ciuda faptului ca nu era o munca placuta, curata, sau ce necesita scoli complexe, era singura care ii tinea in viata. Altii isi dedicau timpul reparatiilor, improvizatiilor, patrularii impotriva celor care ar fi facut lucruri ilegale, doctori, dar fara fermieri care stiau ce trebuie facut pentru a avea o recolta decenta ar fi murit sau ar fi fost nevoiti sa plece in alte locuri. Nu mai existau politicieni, avocati, manageri, ingineri, toti erau muncitori de rand, oameni care ar fi facut orice pentru a supravietui alaturi de familie.
De cum a intrat in taverna, a incercat sa se faca remarcat pentru a atrage priviri si sa il abordeze lumea. Trecu pe langa doi veterani in agricultura, ii saluta respectuos, acestia si ei la randul lor il salutara, dar nu ei erau tinta, ci batranul intelept, cel care a tinut aceasta comunitate impreuna, a ridicat sperantele de viata, i-a intregit, le-a dat a doua sansa. Ajuns in dreptul acestuia l-a salutat cu deplin respect si i-a spus:
- Batrane ( cum il alinta Adur ), fie ca ochii tai sa vada lumina pentru mult timp, am o veste foarte buna, am descoperit ceva ce ne va schimba radical viata, cel putin, va face frigul mai usor de indurat…
- Tinere Adur – il intrerupse batranul – fie ca ochii tai sa vada o noua lume si mintea ta sa ii invete pe copii sa respecte sacrificiile altora, la varsta mea nu prea mai are asa importanta lumina, totusi daca te pot ajuta cu ceva, va trebui sa ai rabdare cu mine, mintea mea nu mai e agila ca acum multi ani. Acum spune ce ai pe suflet – facandu-i semn sa vorbeasca mai rar.
- Batrane Intelept, am descoperit o substanta – si scoase din buzunar o mostra – care izoleaza foarte bine astfel, haina mea de exemplu cu doar un strat de un centimetru mentine caldura incredibil. Ma gandeam ca acest lucru putem sa il implementam in sere, in peretii caselor, astfel vom economisi energia solara, lemne, tot ce ne consuma resursele inutil. Voiam in primul rand sa il folosesc pentru haine, ma simt foarte lejer acum si nu sunt grele de nici o culoare, doar ca sunt neajunsuri, materialul nu este destul de rezistent, se strica in contactul cu apa, trebuie sa facem ceva sa il intarim. Ma gandeam ca stii pe cineva care sa ma ajute, ca impreuna sa ajutam comunitatea.
- Hmmm, nu sunt sigur, da-mi sa vad despre ce e vorba – si intinse mana si pipai materialul, il intoarse pe toate fetele, il mirosi, il indoi si chiar musca, scarpiandu-se printre putinele fire de par ramase spuse – poate este cineva care te poate ajuta, dar nu garantez, odinioara venea mai des prin orasel, dar in ultimul timp nu l-am mai vazut. Cum il chema, avea un nume foarte stupid, Clo … Clop, Clont, Closc? Clonk!! Exact asa, da da, Clonk Terry parca.
- Battery – zise cineva de la bar, un barbat bine facut, cam la 120 de kilograme, 1,90 metri inaltime, cu parul grizonat, cu toate ca nu parea in varsta – Clonk Battery il cheama si ultima data cand l-am intalnit facea provizii pentru ca nu avea de gand sa vina prea curand in oras. Delira cu niste proiecte si cercetari pe care nu le-am inteles, mi-a povestit de cateva ori dar nu am dat atentie. Cred ca vorbea in acelasi timp si cu prietenii lui imaginari – in acest timp facu cu ochiul si simula o spirala in dreptul tamplei.
- Asa asa, Clonc Battery, daca nu ma insel locuia undeva in nordul orasului, putin de mers prin padure, din cate tin minte acolo era odinioara o baza de agrement dar de cand cu Impactul asta nenorocit nu a mai fost nimeni pe acolo, inutil pentru ca nu oferea nici un fel de avantaj.
- Am inteles – spuse Adur dand din cap – o sa incerc sa il caut zilele astea. Daca e, vreau sa stiu unde pot sa gasesc si mai mult din acest material – moment in care scoase din buzunar ceva ca un burete sau cu un muschi.
Lumea incepu sa se adune si sa isi dea cu parerea, ba ca au vazut prin oras astfel de fragmente, prin sere cand faceau curat si strangeau resturile recoltei, ori pe malurile raurilor dupa secetele din trecut, dar nimeni nu putea sa dea un raspuns concret. Oricum isi nota fiecare poveste in parte si era hotarat sa verifice tot ce aflase, avea nevoie de mai multa materie pentru a-si continua experimentele.
Afara era intuneric si frigul era mai aprig, in ciuda hainei sale revolutionare frigul incepu sa il imbratiseze, grabi pasul spre casa, trecu pe langa blocul unde locuia Jaraia, apartamente erau luminate si din ele se auzeau povestile celor ce le locuiau, unele vesele, altele triste, in altele linistea si intunericul anuntau ca ocupantii erau prea obositi sa mai piarda timpul. Aerul incarcat cu frig ingheta tot ce mangaia, pana si flacarile ce luminau drumul tremurau necontrolat. Adur se opri in dreptul apartamentului unde ar fi vrut sa fie in acele momente, dar stiind ca efortul de a urca si a cere gazduire ar fi fost zadarnic, sopti numele de Jaraia intinse mana sperand sa trimita mesajul cumva, se opri lovit de un vant nemilos si pleca mai departe. In minte ii zburau planuri cum sa o faca sa ii acorde mai multa atentie, sa se simta dorit, sa fie iubit. Era un sentiment pe care nu l-a mai simtit de ani de zile, de cand parintii l-au lasat in acest orasel si au plecat intr-o calatorie despre care nu se stiu prea multe detalii, cert este ca trebuiau sa se intalneasca cu capeteniile altor orasele pentru a forma o alianta, pentru a se uni si a reforma o civilizatie in care sa poti trai cum se cuvine. Asa de absorbit era de gandurile sale ca nu a realizat ca a si ajuns acasa. Caminul unde locuia nu era bogat, era dotat cu tot ce gasea si credea ca poate sa le repare si sa le imbunatateasca. Avea doua camere si o baie. O camera avea improvizata o plita si o masa ce servea ca bucatarie dar tot acolo avea si umilul sau sifonier, care jumate era cu haine si jumatate cu diferite dispozitive asamblate, acesatea aveau un scop dar nici unul de o importanta mare. In cealalta camera peretii erau blindati cu alte invetii ciudate, singurul care a scapat de decorare era patul. Cu nerabdare aprinse focul in soba improvizata tot de el pentru a da un randament mai mare, astepta putin sa se incalzeasca, de afara scoase o galeata cu apa inghetata pe care o aseza pe soba. Mai aranja cate ceva pe acolo, si inspecta mica rezerva de materie pe care o mai avea si incerca sa calculeze procentajul necesar pentru un amestec eficient. Dupa putin timp calura se facea simtita si se dezbraca, haina ajungand pe masa de lucru, o studie mai amanuntit. Tot analiza si partea care se uda si spre uimirea lui dupa ce se uscase era la fel de buna ca inainte deci apa nu era asa un lucru rau dar tot nu era un motiv sa nu studieze in profunzime problema, isi aduse aminte si de Clonc Battery, savantul pe care trebuia sa il gaseasca pentru a-l ajuta sa schimbe structura exterioara a izolatorului. Dupa ore de teste si notite, comparari si stersaturi, somnul ii apasa pe pleoape, mintea obosita il indruma spre pat. In cele din urma ceda, stinse lumina si se baga la culcare.
A doua zi dimineata foamea il trezi si nu era un sentiment placut, prin urmare, dadu fuga la bucatarie si gasi ceva de rontait, de obicei hrana uscata pentru ca rezista mai bine si era mai concentrata. Dupa ce isi termina treaba prin casa, se aseza din nou la masa de lucru, dar nu avea stare. Nevoia de a descoperi mai mult material de lucru il impingea afara. Se echipa de data aceasta corespunzator, isi lua de mancare si ceva cald de baut intr-un termos, se asigura ca stinse focul si pleca in cautarea norocului. Pe drum simtea ca este privit dar nu stia din ce parte sau de ce, vestea ca descoperise ceva nou circulase peste noapte si multi erau acum nerabdatori sa afle evolutia lucrurilor. Ca in fiecare zi trecu si prin fata casei iubirii sale, araunca o privire spre geamul ei, zambi si trecu mai departe. De la geam ascunsa intr-un colt era Jaraia, stia foarte bine obiceiurile lui si cu toate astea nu voia sa arate acest lucru. Incepea si ea sa realizeze ca Adur era o persoana buna, si in ciuda varstei sale fragede, era mai matur ca multi altii pe care i-a intalnit. Il urmari cu privirea pana ce acesta disparu dupa o cladire. Usa ei vibra de la cateva batai incete dar nu realiza, mintea ei nascocea la randu-i viitoruri alaturi de el, o alta serie mai puternica de data aceasta insotita de o voce batrana o adusera in prezent:
- Scumpa mea, esti acasa? veni vocea de dincolo de usa, era o batranica de la acelasi etaj cu ea cu care mai vorbea si o mai ajuta din cand in cand.
- Da bunicuto, imediat vin sa deschid! O invita pe batrana in casa, aceasta deja tremura de frig pe hol. Scuza-ma ca nu am raspuns eram pierduta in ganduri.
- He he he – rase babuta – da, stiu cum e, am fost si eu tanara odata, fac pariu ca si tu l-ai observat pe Adur pe strada, am auzit numai lucruri de lauda in ultimul timp, circula vorba ca a gasit ceva ce sa ne ajute in perioada asta nenorocita, dar cred ca tu stii mai multe, l-am auzit ieri cand a trecut pe aici, dar stii cum e baba, nu mai aude asa bine, nu ca as fi incercat sa va ascult conversatia.
Jaraia zambi si ii oferi un scaun si o cana de ceai cald, ii explica cat stia si ea ce e si cum functioneaza, ii facea placere sa vorbeasca cu vecina, aceasta tot timpul zambea si parea impresionata de ce auzea, era ascultatorul perfect. Dupa ce a termina discursul, vru sa se ridice de pe scaun dar babuta o prinse usor si cu o voce domoala si calda ii spuse:
- Fata mea, eu am avut o viata cum tu nu vei avea in curand, nu zic ca a fost o viata mai frumoasa, pentru ca frumusetea si fericirea sunt percepute de fiecare diferit, dar un lucru stiu sigur, aceest baiat te iubeste enorm, si viata lunga nu avem, trebuie sa ne bucuram de ea cat putem – Jaraia rosii si vru sa se retraga dar babuta o tinu strans – Asculta la mine ca sunt batrana si am vazut multe. Nu este bine sa dai cu piciorul la asa ceva, nu treubie sa faci ce zic eu ca sunt o femeie nebuna, dar trebuie sa asculti la ce iti zice inima, eu nu vreau sa zic mai multe pentru ca restul o sa deduci singura. Cateva clipe de tacere urmara, Jaraia voia sa zica ceva in apararea ei dar nu stia cum sa inceapa.
- Multumesc pentru ospitalitate, esti o draguta ca de obicei, daca nu erai tu sigur m-as fi prapadit de mult, tin la tine ca si cum ai fi nepoata mea– si o lacrima plina de tristete I se scurse pe obrajii plini de ani – trebuie sa iti traiesti viata si sa te bucuri de ea. Astfel se retrase incet incet spre propria locuinta, iesi pe usa si o trase dupa ea.

Click pentru continuare