Caldura sufletului III

Click pentru prima parte

Gandurile ii fugeau spre Adur din ce in ce mai des, incepuse sa il placa mai mult decat credea, si cu toate astea nu se putea vedea alaturi de el, idealurile ei tindeau spre niste culmi imposibile, astepta un barbat care sa o iubeasca, sa o alinte si sa o inteleaga doar din priviri; fizic trebuia sa fie pe masura: inalt, puternic si frumos; priceput la toate, inligent si educat, admirat de cei din comunitate. Poate ca exista un asemenea barbat, dar si daca ar fi fost in aceeasi comunitate cu ea, nu era singura fata si evident ar fi incercat si altele sa puna mana pe el. Adur era un baiat placut la vedere, nu excela ca fizic dar nici disproportionat nu era, prost nu era, chiar avea o minte sclipitoare, totusi dragostea pentru inovatii si inventii o speriau, avea impesia ca iubea acele lucruri mai mult decat pe oameni si chiar asa a fost pana sa o cunoasca, in acel moment aceste lucruri au trecut pe locul secund. Doar ca ea nu vedea asa lucrurile. Stia ca o iubeste dar nu stia ca pentru ea ar fi facut orice, pana la sacrificiul suprem, sa isi dea viata pentru ea. Era asa de imatura din aceasta privinta ca lucruri marunte ii obturau privirea.
In acest timp personajul nostru cauta peste tot pe unde auzise de existenta materiei, dar fara nici un rezultat, lucruri care semanau cu ce cauta el erau acolo, dar nu era acelasi lucru, cu toate astea lua mostre si cataloga pentru un viitor studiu. De cateva ori era sa se raneasca intrand prin cladiri daramate, alunecand pe gheata sau cazand prin ea, dar nu s-a oprit niciodata. A mers mai departe, chiar daca era dezamagit, increderea ca va gasi in cele din urma ce cauta ii dadea puterea necesara. Dupa o zi obositoare in care a impartit timpul cu cautarile si atributiile comunitare, trecu iar pe langa geamul ei, si observand-o la geam, acesta ii facu cu mana, si ea vazandu-l ii raspunse la salut. Cand acesta pleca mai departe spre casa, un sentiment de dezamagire o cuprinse, sperase ca acesta sa urce sa o viziteze, dar asteptarile se naruira cand acesta se indrepta cu pasi mici si obositi spre casa.
Restul serii si-l petrecu clasificand tot ce gasise, cu o cina fugara si o baie fierbinte. Dimineata veni incredibil de repede, de mult nu I se mai paruse noaptea atat de scurta. Infuleca repede ceva si pleca sa termine cu treaba in oras, avea de gand sa il caute pe Clonc Battery. Timpul trecu incet si monoton, apoi pe la amiaza isi puse niste alimente in rucsac si porni la drum. Padurea era plina de zapada, cararile invizibile, drumul anevoios, vantul rece sufla in toate directiile dar nici una din acestea nu il impiedicau sa mearga mai departe. Luandu-se dupa indicatiile pe care le memorase avea impresia ca nu va ajunge nicaieri, cand deasupra pomilor vazu un fir de fum. Plin de speranta grabi pasul, pasea neatent, sa agata de crengi nesigure, se impiedica de cateva ori dar se apropia cu siguranta. Ajunse dupa putin timp la destinatie si spre uimirea lui locul parea a fi locuit de o armata, nu de un singur om, carari frumos curatate, stive de lemne asigurate la cateva casute, lumina doar intr-o casa dar sigur mai erau si altele locuite, era imposibil ca un singur om sa faca aceste lucruri si pe langa asta sa mai aibe timp si de cercetare sau ce facea el aici. Cum se apropie de perimetru un bec se aprinse si ii lumina calea. Socat de faptul ca cineva avea un generator electric pentru iluminat si pe langa asta si stradal, cum de putea cineva sa iroseasca o asemenea sursa de energie pe … pe strada, ce oameni iresponsabili. Speriat se opri si astepta ca cineva sa il intampine, poate chiar sa il atace. Vazu ca nimeni nu iese sa il salute, isi lua inima in dinti si saluta “Fie ca lumina sa ne arate drumul cel bun! Arata-te, nu sunt dusman, sunt prieten din oras”, dar nimeni nu raspunse. Isi lua inima-n dinti si avansa, dar alt bec se aprinse iar cel din spate se stinse, I se paru suspect, “sa fie aceasta o invitatie sau se tin de jocuri?” gandi cu voce tare, sperand sa fie auzit si ca cineva sa il asigure de una sau alta, dar nimeni nu raspunse. Avansa si cu acelasi efect, becuri care se aprindeau singure si altele care se stingeau singure, trase concluzia ca un mecanism actioneaza luminile pentru a conserva energie dar acest lucru tot nu era suficient sa ierte irosirea. Ajunse in fata unei cladiri prin ale caror geamuri inghetate se observa lumina, una foarte slaba. Aici trebuie sa fie, gandi el. Se imbarbata si batu in usa, asteptand un raspuns dar nimic, incerca din nou si cu acelasi rezultat. Imposibil sa nu fie cineva, nu ar lasa lumina aprinsa, si se indrepta spre geam, unde cu mana aproape inghetata indeparta zapada si gheata si se uita mai bine inauntru, multe aparaturi dotate cu luminite de diferite culori, unele aprinse altele care palpaiau, erau alimentate cu energie electrica, dar scopul nu il intelegea, trebuia sa se uite mai de aproape. Se intoarse la usa si o incerca, aceasta se deschise, desigur, cine s-ar incuia aici in mijlocul naturii unde nu ar veni nimeni. Se scutura de zapada si intra cu precautie, studie tot ce observa, atingea tot ce ii pica in mana, admiratia ii era peste limite dar totusi sentimentul acela de detest pentru risipa il macina. “De unde provine aceasta energie si cum isi permite sa o foloseasca fara nici un beneficiu!?” intreba cu dezgust, ridicand si lasand lucrurile ce ii picau in mana fara a intelege prea mult, si unde era acest Clonc Battery sa ii raspunda la intrebari.
- Cine esti? il surpinse o voce feminina pe un ton aspru si speriat. Cum ai intrat aici si ce vrei sa faci? Daca ai venit sa furi mancare nu ai gasit locul potrivit, pleaca pana nu vei regreta.
Surpins scapa aparatul din mana si se intoarse, o fetiscana aparu parca din pamant si era inarmata cu o arbaleta ce era indreptata spre el. Tanara avea parul blond, un ten aproape la fel de alb ca zapada, cam mica de statura, nu ii dadeai mai mult de 15 ani. Nestiind cu sa reactioneze intinse mana spre ea fara sa para amenintator si ridica obiectul de pe jos.
- Numele meu este Adur, regret nespus ca am intrat dar nu a raspuns nimeni la usa, m-am uitat pe geam si am vazut aceste mecanisme in functiune si am fost curios sa vad ce e cu ele, de fapt am venit din oras pana aici ca sa vorbesc cu Clonc Battery, am nevoie de ajutorul lui pentru a ma ajuta cu o desecoperire – incerca sa scoata din rucsac materialul miraculos, dar fata tipa la el:
- Stai pe loc, nu incerca sa ma pacalesti, ai o arma acolo! Lasa bagajul jos, usor, nu ma face sa folosesc asta – si arata cu privirea spre arma ei. El se confoma vorbind in acelasi timp calm, cat de calm putea sa fie in situatia prezenta.
- Bine, fac cum zici, calmeaza-te, nu vreau sa creez necazuri, totusi poti sa imi spui daca aici il gasesc pe Clonc Battery? Dupa ce aseza rucsacul lua o pozitie relaxata, fara sa prezinte o amenintare, astepta un raspuns pozitiv sau negativ, pentru ca nu avea timp de pierdut. Daca acel om nu mai era in zona aceasta nu avea rost sa piarda timpul degeaba. Situatia era inca incordata, doar din punctul ei de vedere, el nu parea deloc afectat, chiar era plictisit, astepta sa apara cineva sa lamureasca problema.
- Pot sa iau loc, am batut un drum anevoios si cred ca nu mai pot sa stau mult in picioare. Nu trebuie sa stau pe scaun, ma multumesc si cu podeaua – arata cu dgetul in jos si zambi usor. “Ce o fi si cu fata asta de e asa incordata, nu am facut nimic rau” gandi el.
- Nu, nu te misca, spuse ea la inceput dar dupa cateva minute. Bine poti sa iei scaunul acela dar fara miscari bruste, sa stii ca pot sa nimeresc si tinte in miscare. Adur lua cel mai apropiat scaun si se aseza pe el si o intreba:
- Dar de ce esti asa de precauta, nu tin minte sa fi auzit de oameni care sa vina des pe aici, si eu care am primit indicatii am gasit cu greu locul. S-a intamplat ceva pe aici?
Cand sa raspunda fata, din spatele unei usi se auzi un sunet metalic, apoi aceasta se deschise si un barbat isi facu aparitia, parea a fi de 40 – 45 de ani, cu parul ciufulit, roscat, cu ochelarii lasati pe varful nasului, de o statura medie, cu o pozitie usor cocosata, halatul odata alb prezenta urme majore de uzura si pete de diferite culori, pe alocuri gauri dadeau impresia ca posesorul fusese implicat intr-un schimb de focuri, coatele erau carpite cu piele, mansetele erau de un galben strident. Acesta cum realiza mai bine ce avea in fata ochilor, isi puse mana in cap si incerca sa schiteze un gest, dar nestiind ce sa zica vru sa plece spre ale lui, avea treburi mult mai importante decat joaca unor copii.
- Tata, striga fata, am prins un intrus, l-am surprins in timp ce voia sa iti fure inventiile.
- Ceee? Voia sa imi fure munca de-o viata?! si se intoarse cu o privire grava spre intrus. Ce vrei de la mine, ce vrei sa faci cu munca mea? Trecand in viteza pe langa fiica lui vru sa il loveasca pe Adur, dar acesta sari in picioare si luand o postura de aparare spuse clar:
- A fost o confuzie, nu vreau nimic, decat sa vorbesc cu Battery, Clonc Battery, vreau sa discut cu el despre o descoperire pe care am facut-o si am nevoie de ajutorul sau. Este aici omul acesta? Tu esti Clonc Battery? Parca lovinduse de un zic profesorul s-a oprit si mintea i s-a luminta putin, da, el era cel cautat dar ce ar fi putut sa vorbeasca cu un copil, el un mare savant, cu toate acestea, faptul ca cineva il cauta ii trezise sentimente de mult uitate, cand lumea il respecta si I se cerea sfatul pentru orice din laboratorul sau.
- A da? In cazul acesta spune cu ce te pot ajuta – starea lui s-a schimbat subit de la furie la interes.
- Tata dar …
- Nici un dar, daca acest onorabil domn doreste ajutorul meu ii stau la dispozitie, Neeve fugi si pregateste niste ceai. Si facand un semn cu mana se intoarse la tanarul din fata lui. Ia spune cu ce ai nevoie de ajutor.
- Pai … am descoperit un material care este un foarte bun izolator, in ciuda stratului subtire izoleaza incredibil, totusi am intampinat dificultati atunci cand acesta intra in contact cu apa, se transforma intr-o gelatina ceea ce ii distruge proprietatile, ma intrebam daca nu cumva stiti de acest lucru, sau macar daca exista o modalitate de a izola cumva pentru a prefectiona formula. Aratand cu mana spre rucsac continua. Am o mostra cu materialul pe care l-am folosit si de asemenea poate ma puteti ajuta sa imi spuneti unde as mai putea gasi mai mult. Cei din oras nu au fost in stare, toate cautarile au fost zadarnice. Ar mai fi locuri de explorat dar vremea curenta ma impiedica sa ajung acolo momentan. De asemenea haina mea este captusita cu amestecul rezultat si pot sa dovedesc acest lucru.
Clonc se apropie de tanar fara nici o retinere, si intinse mana sa primeasca mostrele. Adur scoase repede din rucsac cele necesare, si chiar isi dadu haina jos sa ii arate mai bine rezultatul muncii sale. Clonc isi aranja ochelarii si aprinzand o lampa de pe birou se uita mai indeaproape. Mormai niste cuvinte inteligibile, se scarpina in cap, se uita la geaca lui Adur, compara cele doua materiale si spuse.
- Trebuie sa analizam mai bine, este o descoperire intr-adevar buna ce ai aici. Mi se pare cunoscut ceea ce cauti dar ca sa fiu mai sigur, trebuie sa ne uitam la un microscop, vino dupa mine. Neeve, coboram in laborator, sa vii si tu cu ceaiurile cand esti gata.
Neasteptand un raspuns o lua inainte facandui semn lui Adur sa il urmeze, acesta schita un gest de acord si il urma, inainte insa isi permise sa stinga lampa, risipa de energie gandi el. Dupa usa prin care aparu profesorul Clonc fu intampinat de niste scari bine intretinute, presupuse ca duceau spre subsol, la capatul lor gasi o alta usa, de metal de data aceasta cu incuietori destul de complicate, mecanisme care pentru el nu el observa pana atunci. Usa se deschise si inauntru gasi o adevarata minune tehnologica, locul era impanzit pe pereti cu diferite recipiente cu o substanta verde in care pluteau sfere ce emiteau o lumina galbena. Pe mese erau tot felul de componente electronice, desfacute, cu o multitudine de fire incalcite fara nici o aparenta logica. Unele portiuni ale meselor erau indoite altele erau innegrite, instrumente complexe, care il fascinau si ar fi vrut sa le incerce, statau ordonat pe rastele, auzi vocea profesorului care se duse inainte si il urma grabit. Acesta pornise un microscop si incepu sa analizeze materia, in jurul lui diferite masinarii porneau si se opreau, lumini se aprindeau, nu stia ince directie sa se mai uite, aproape uitase si de ce era acolo asa il fascinau cele din jur. Profesorul se indrepta catre un raft cu multe carti, dupa ce cauta cea potrivita, o scoase si o aseza pe birou, rasfoi ceva timp, tot analizand imaginea ce aparea pe microscop, si dupa cateva minute spuse:
- Uite, am gasit, asta e, se numeste Cabrila, este un produs natural, anumite plante le secreta, aceastea se usuca, si iau forma aceasta – si il indemna sa priveasca prin orificiul microscopului – nu ma gandeam ca poate fi folosita si in acest mod, foarte ingenios din partea ta. Adur se uita cu grija prin microscop, de frica sa nu il strice si observa multe celule unite intre ele. Clonc lua o mostra din geaca lui si o studie si observa ca aceste celule erau umplute cu un fel de gel, mai degraba o spuma, iar membrana intre celule ii conferea elasticitate. SI despre ce problema ziceai tu, ca daca se uda se strica? Adur gesticula ca da, prea emotionat sa mai poata vorbi, Clonc lua intr-o pipeta putina apa si o turna peste mostra, acesta incepu sa se inmoaie si sa absoarba apa, iar spuma din capsule se lichefie, stricand structura acesteia. Mormai ceva si cauta iar in raft dupa o alta carte, de data acesta veni cu una mult mai groasa.
- O sa dureze ceva timp asa ca mai bine ia un loc. Acesta se intoarse la studiu, fiind foarte interesat de ce i s-a prezentat, fiica mea ar trebui sa ajunga din clipa in alta cu bauturile.. nici nu apuca sa termine bine de zis ca fara nici un zgomot aparu si Neeve cu ceaiurile. Puse tava pe masa si le distribui fiecaruia. Adur ii multumi, dar aceasta nici nu se uita la el, suparata pesemne ca tot ea a fost certata. Ajunse langa tatal ei si ii puse mana pe umar, ii aminti ca a stat treaz foarte mult si ar trebui sa se odihneasca.

Click pentru continuare